O parte din evenimentele zilei de luni 18 februarie mi-a lăsat un gust amar. Poziţia României vis-a-vis de proclamarea independenţei reuniunii Kosovo a fost oficializată. Dar, din păcate, subiectul Kosovo a fost transformat într-unul pur electoral. Consider că erau suficiente trei acte: întrevederea şefului statului cu liderii partidelor politice, hotărârea adoptată de Parlament şi explicaţiile premierului Tăriceanu referitoare la poziţia ţării noastre în raport cu poziţia dominantă din cadrul Uniunii Europene şi la deciziile care s-au luat la nivelul Uniunii Europene.  Constat cu regret însă că a trebuit să asistăm pe parcursul întregii zile şi la declaraţii inflamate, şi la atacuri politicianiste şi demagogice la adresa Guvernului. Dacă puseul naţionalist al liderilor PRM era previzibil, dacă poziţia aparte a UDMR era şi ea de aşteptat, pentru că de fapt membri Uniunii prin declaraţiile favorabile recunoaşterii independenţei, urmăresc în principal să-şi recâştige electoratul care cochetează cu UCM şi dacă nu mai reprezintă nici o surpriză ieşirile de ultimă oră  ale unor lideri din PSD, aflaţi în picaj în ceea ce priveşte imaginea, în schimb atitudinea PD-L mi s-a părut jalnică.